Partida de la Operă — Paul Morphy, Paris, 1858
O demonstrație accesibilă despre dezvoltarea rapidă a pieselor și atacul asupra regelui. Morphy joacă împotriva ducelui de Brunswick și a contelui Isouard, care se consultă asupra mutărilor.
Partida Nemuritoare — Anderssen–Kieseritzky, Londra, 1851
Un exemplu spectaculos al șahului romantic, cu sacrificii de material și un atac de mat. PGN-ul redă versiunea completă, tradițional publicată a partidei.
Partida „Mereu verde” — Anderssen–Dufresne, Berlin, 1852
Cunoscută internațional ca Evergreen Game, partida se încheie printr-o combinație cu sacrificiu de damă și atac coordonat al pieselor albe.
Partida secolului — Donald Byrne–Bobby Fischer, New York, 1956
Fischer avea doar 13 ani. Cu piesele negre, oferă dama și obține un atac decisiv prin coordonarea pieselor. Partida s-a jucat în turneul Rosenwald Memorial.
